Legislatie

În România, utilizarea muzicii în spații publice, indiferent de sursa de redare, este reglementată prin Legea nr. 8/1996 (R) privind dreptul de autor și drepturile conexe considerând acest act, anume, difuzarea, drept "comunicare publică" în scop ambiental sau lucrativ

Această lege protejează drepturile autorilor de muzică, în ceea ce ne privește, dar și drepturile interpreților, a producătorilor de fonograme și a editorilor muzicali, asigurându-le o remunerare corectă atunci când operele lor sunt folosite pentru a creea o ambianță plăcută într-un spațiu în care are acces publicul (clienții).

Dacă, însă, utilizați un catalog muzical virtual specializat care oferă muzică royalty-free (fără drepturi de autor) sau încheiați un contract direct cu autorii care nu sunt reprezentați de organismele de gestiune colectivă, așa cum este StockMusicRo, nu mai trebuie să plătiți remunerații exagerate către acele instituții. Totuși, în calitate de utilizator de muzică într-un spațiu unde are acces publicul (unde se face o comunicare publică) trebuie să puteți demonstra cu documente proveniența muzicii și faptul că aceasta este licențiată direct.

Așadar, utilizarea unui serviciu de streaming comercial specializat cum este StockMusicRo (care oferă drepturi de autor incluse pentru spații comerciale) vă asigură că respectați legislația în vigoare.

În continuare, câteva extrase din legislația în vigoare care vin să susțină aspectele menționate mai sus.
Un catalog muzical virtual nu este o fonogramă în sensul Legii 8/ 1996 (R). O fonogramă reprezintă orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete, ori a reprezentărilor digitale ale acestor sunete. Așadar, un catalog muzical virtual nu este o înregistrare.
Deși în Lege este menționat faptul că producătorii de fonograme se regăsesc la Art. 145 (gestiune colectivă obligatorie), noul Articol 145¹ alin. (2) lit. c) introduce o excepție clară. Acesta stipulează că titularii de drepturi de autor, precum StockMusic.Ro, pot exclude de la reprezentare și autorizare toate sau o parte din portofoliul lor muzical protejat printr-o notificare trimisă organismului de gestiune colectivă cât și către O.R.D.A. (Oficiul Român pentru Drepturi de Autor).

Regula generală (Art. 145, 145¹): Producătorii de fonograme (și artiștii interpreți) beneficiază de gestiune colectivă obligatorie pentru anumite drepturi, cum ar fi comunicarea publică (dreptul de a primi o remunerație pentru difuzarea muzicii în spații comerciale/ambientale).
Excepția (Retragerea/Excluderea): Noul cadru legislativ permite titularilor de drepturi (producători, artiști) să își gestioneze direct portofoliul sau să îl excludă de la gestiunea colectivă (inclusiv de la cea obligatorie/extinsă) pentru anumite tipuri de utilizare.
Procedura: Pentru a face acest lucru, titularii (ex. StockMusic.Ro) trebuie să transmită o notificare scrisă organismului de gestiune colectivă (ex. UCMR-ADA) și Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA).
Efectul: Prin această notificare, muzica respectivă devine "exclusă" din repertoriul gestionat de OGC, iar utilizatorii nu mai pot folosi muzica de la acea sursă în baza licenței standard de gestiune colectivă, fiind necesară o licență directă de la titular.

Acest mecanism oferă flexibilitate titularilor de drepturi care doresc să își comercializeze muzica direct (ex. în regim de "royalty-free" sau "direct licensing"), fără a fi forțați să treacă prin organismele colective pentru acele fonograme specifice.
Cele mai puternice argumente sunt:
-Compozitorii noștri nu sunt membri în niciun OGC (UCMR-ADA, CREDIDAM, UPFR etc.).
-Muzica oferită utilizatorilor noștri este produsă integral în propriul nostru studio de producție audio.
-Pentru o comunicare publică perfect legală, compania noastră controlează integral toate drepturile asupra portofoliului muzical, conform Legii 8/1996 (R).
-StockMusic.Ro, în calitatea sa de autor al operelor muzicale, are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții (reproducere, comunicare publică, adaptare).
De asemenea:
-Art. 3 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor (actualizată) definește subiectele dreptului de autor: autorul este persoana fizică (alin. 1), dar titulari pot fi și persoane juridice/fizice (alin. 2), care dobândesc această calitate și prin moștenire sau cesiune, cum este în cazul nostru.
-Tot Art. 3, alineatul 5 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor (în secțiunea referitoare la transmiterea drepturilor patrimoniale) stipulează că, în cazul unei cesiuni neexclusive, titularul dreptului de autor își păstrează dreptul de a utiliza opera el însuși și poate transmite același drept neexclusiv și altor persoane (exact ca în cazul nostru).
- Este considerat utilizator orice persoană fizică sau juridică ce întreprinde acțiuni condiționate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensații către aceștia și care nu acționează în calitate de consumator.
-Art. 12 din Legea 8/1996 prevede că autorul are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții.
-Art. 13 din Legea 8/1996 prevede că titularul dreptului de autor are dreptul patrimonial de a autoriza sau interzice operațiuni precum: reproducerea operei; distribuirea operei; importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate; închirierea operei; comunicarea publică, directă sau indirectă a operei, prin orice mijloace; radiodifuzarea operei; retransmiterea prin cablu a operei; realizarea de opere derivate șamd.
-Art. 20(1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută întrun loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia (...).

-Art. 20(2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică sau de punere la dispoziția publicului.
-Articolul 40(1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu și pentru o anumită durată.
(3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă.
(4) În cazul cesiunii exclusive, însuși titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalitățile, pe termenul și pentru teritoriul convenite cu cesionarul și nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fi expres prevăzut în contract.
(5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuși opera și poate transmite dreptul neexclusiv și altor persoane.(6)Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimțământul expres al cedentului.
(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are niciun efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel.
(8) Consimțământul menționat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalitățile prevăzute de lege.
Articolul 42(1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise și să menționeze, pentru fiecare dintre acestea, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația titularului dreptului de autor. Absența oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului.
Articolul 93(1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nicio dispoziție a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exercițiului dreptului de autor.(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în condițiile prevăzute la art. 40-44, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
Organismele de gestiune colectivă, așadar, nu-i pot reprezenta pe autorii melodiilor noastre împotriva voinței lor. Astfel că Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, în Art. 5 prevede că autorii trebuie să autorizeze în mod explicit o OGC ca să le gestioneze drepturile. OGC-urile nu au dreptul să reprezinte un autor (compozitor) fără consimțământul său ori fără un contract.
Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe stabilește că gestiunea colectivă este obligatorie doar pentru anumite drepturi, de exemplu: (1)
a) dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată;
b) dreptul la remunerație echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 18 alin. (2);
c) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
d) dreptul la remunerație echitabilă unică recunoscut artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora;
e) dreptul de retransmitere prin cablu;
f) dreptul de retransmisie;
g) dreptul la compensație echitabilă pentru operele orfane.
(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.
Pentru alte utilizări, autorii și titularii de drepturi pot opta fie pentru gestiunea colectivă printr-o OGC acreditată de ORDA, fie pentru licențiere directă, pe baza repertoriului propriu. Prin urmare, în România, OGC-urile nu reprezintă în mod automat pe toți creatorii — ci doar pe cei care le-au mandatat expres sau în cazurile unde legea impune gestiunea colectivă.

Directiva 2014/26/UE, la Art. 16(1) prevede că „Tarifele aplicate de organizațiile de gestiune colectivă trebuie să fie rezonabile în raport, printre altele, cu valoarea economică a drepturilor pe piață și cu natura și amploarea utilizării drepturilor.” Aceasta înseamnă că OGC-urile trebuie să își bazeze prețurile pe:

- Valoarea comercială reală a drepturilor muzicale
- Tipul și amploarea utilizării (ex.: muzică ambientală într-un restaurant sau cafenea vs. concert live).

Art. 16(2) – Consultarea utilizatorilor. Adică, „Organizațiile de gestiune colectivă consultă periodic utilizatorii reprezentativi și asociațiile acestora atunci când stabilesc tarifele aplicabile.” Ceea ce StockMusic.Ro face deja.